Mos Craciun exista!

Mos Craciun exista! Exista prin bradul pe care il avem impodobit in fiecare an pe 24Decembrie indiferent daca ninge sau nu, exista prin cozonacii proaspeti ce miros in toata casa, exista prin coronitele de brad frumos impodobite si prezente pe mese, exista prin culoarea rosie, exista in batranelul acela grasut ce poarta numele de Mos Craciun, exista prin serbarile prichindeilor ce spun poezii si canta colinde pentru a veni Mosul, exista prin faptele bune pe care din pacate nu toata lumea le mai face, exista prin colindele ce rasuna si prin colindatorii ca vin la casale noastre pentru a ne colinda si a ne face urari, in schimbul unor dulciuri, fructe si bani(trist din pacate... dar totusi nu vad nimic rau in a face un banut pt o hainuta sau o jucarie...desi, n-ar trebui sa uitam totusi ce sarbatorim!), exista prin mirosul de scortisoara, mar copt, portocale si nuci.
Mos Craciun e spiritul sarbatorilor ce ne cuprinde pe toti, e dorinta aceea de a fi mai bun, mai darnic, mai intelegator, mai intelept, incercand sa uitam de rautatile zilnice, de greutati, de responsabilitati. Este dorinta aceea de a face cadouri, de a le face bucurii celor dragi noua.
Mos Craciun nu e lacomia, zgarcenia, cadoul scump, preferinta, moftul. Mos Craciunul traditional nu este materialist! Noi de ce suntem? De ce nu putem pur si simplu sa ne bucuram pentru ceva mic, ceva oferit din dragoste? De ce ne bucuram numai daca primit o masina, un telefon, nu stiu ce inel cu diamant, lant de aur de n karate, o casa, o vacanta etc? De ce nu ne amintit defapt ce sarbatorim pe 24Decembrie? Oameni buni, pe 24Decembrie sarbatorim nasterea Pruncului Iisus! NU prima primita de Craciun, sau marirea de salar!
Nu mare mi-ar fi mirarea daca peste cativa ani vom uita de fapt ce sarbatorim, iar Craciunul va deveni doar o petrecere. Un motiv in plus pentru cadouri scumpe, mancare si bautura, petreci de lux si fite.
Cat de materialisti putem fi! Cum uitam ce ni s-a oferit... cum luam tot omul, daca ni se ofera un deget, caci nu ne mai multumim nici cu mana. In ce hal am decazut... si cat de slabi suntem!
Am uitat de suflet si minte. Acum totul este material. Haine, parfumuri, bijuterii, case, masini, telefoane... DAR CU SUFLETUL CUM RAMANE?! UNDE-L UITATI?! CUI I-L LASATI?! O SA-L LASATI MOSTENIRE PRIN TESTAMENT!?
Tot ce pot face, este sa sper si sa cred, ca intr-o buna zi, ne vom trezi din aceasta "vraja" ce ne-a cuprins pe toti intr-o manifestare de genul "spiritul de turma", si ne vom da seama cat de prosti am fost!



Mos Craciun, eu cred in tine!


Craciun fericit!





Cu drag,
Anca

Exist. Traiesc. Iubesc. Ascult. Vad. Multumesc.

"Nu contează cât trăim, ci cum trăim. Adaugă viaţă la ani, nu ani la viaţă.'
"Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi."
"Este foarte periculos să trăieşti. Cine trăieşte, moare."
"Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic."


Ne nastem, crestem, invatam, iubim, suferim, plangem, ne ridicam, ne asezam, ne stapanim, cunoastem, murim. Tot ce se intampla intre "ne nastem" si "murim" se numeste VIATA, si se reduce la A TRAI. Ceea ce e mai important, este felul in care traim... caci nu putem face viata mai lunga indiferent cat ne-am dori, insa o putem face mai lata... Nu putem spune "azi mor" atata timp cat nu am facut in aceasta viata tot ce este facut, cum nu putem spune si simti "traiesc. e fine... e foarte bine!" atata timp cand simtim ca nu este asa. Insa optimismul nu trebuie lasat deoparte, indiferent de ce se intampla...


M-am nascut, am crescut, am invatat, invat, ma straduiesc, ma dezvolt, cunosc, iubesc, am suferit, am plans si o voi mai face, ma ridic, cad, ma ridic din nou, ma stapanesc, ma incred in mine, sper, doresc, cred, vreau, pot, stiu si voi mai face multe altele. Viata pentru mine, abia a inceput!



Multumesc!